Contextul Istoric

  Conform datelor furnizate de Comisia Naţională a Monumentelor şi Siturilor istorice, pe teritoriul comunei Floreşti-Stoeneşti există vestigii arheologice care demonstrază vechimea şi continuitatea locuirii acestor zone. Astfel, au fost descoperite aşezări din epoca neolitică pe teritoriul actual al satului: Stoeneşti, în zona Tangăru.

Monumente arhitecturale şi istorice:

• satul Floreşti - Biserica Sfântu Nicolae - 1679-1715. Biserica a fost începută pe timpul domniei lui Serban Cantacuzino. Ctitorul bisericii a fost Stoian Comisul. Biserica a fost restaurată la 1918.
• satul Palanca - Biserica Sfinţii Voievozi - 1800 - 1801,
• satul Palanca - casa Nicolae Marin începutul secolului XX (lângă biserica Sfinţii Voievozi),
• satul Palanca - Casa Mavrache - sec. XIX - azi Sericicola,
• satul Stoeneşti - Conacul Drugănescu, Târnoveanu-Stirbei - sec. XVIII- azi Muzeu de etnografie şi artă populară,
• satul Stoeneşti - Biserica Buna Vestire (Drugăneşti) - 1723.

  Aceste monumente şi situri sunt semnalate în piesele desenate nr. 3 şi 4, împreună cu zonele lor de protecţie şi se materializează pe teren în zone delimitate geografic şi administrativ în scopul conservării şi întreţinerii lor. Amplasamentele menţionate, cu vestigii arheologice şi cu monumente istorice sau de arhitectură vor fi constituite ca zone protejate, în cadrul cărora orice lucrări de construcţii vor fi avizate de către Comisia Naţională a Monumentelor, Ansablurilor şi Siturilor Istorice. Autorizarea lucrărilor de construcţie pe o rază de 100 m faţă de limita exterioară a monumentelor se va efectua numai în condiţiile prevederilor Legii 50/1991, art. 7, lit. a.

  Satul Floreşti este atestat documentar de la 1477, sub Basarab cel Bătrân, drept moşia Floreşti proprietatea lui Vintilă Florescu. Până în secolul XVII târgurile sau oraşele erau administrate de un judeţ (şoltuz în Moldova) cu un sfat de 12 pârgari. In 1833, prin Regulamentul Organic s-a înfiinţat Sfatul Orăşenesc cu 4 sau 5 membri care era condus de un prezident de sfat. In vechime comunele rurale nu existau decât ca sate, în care un om al stăpânirii (pârcălab în Tara Românească sau vornic în Moldova) exercita un rol fiscal, poliţienesc şi judecătoresc. La 1864, prin Legea Comunală, s-a reglementat şi administraţia satelor, grupate în comune rurale. De atunci toate comunele (urbane şi rurale) sunt conduse de către un Consiliul Comunal ales, prezidat de un Primar.

  Din 1968 până în 1981 comuna a aparţinut de Judetul ILFOV. Din ianuarie 1981, comuna Floreşti-Stoeneşti a fost trecută la Judeţul Giurgiu.