Biserica din satul Stoeneşti, cu hramul “Buna Vestire”, care poartă numele boierilor, ctitorii bisericii, are formă de navă. Tabloul ctitoricesc arată că biserica n-a avut turle, iar reparația ce s-a făcut în anul 1841 a distrus bolțile în formă cilindrică, înlocuindu-le cu un plafon de scânduri, astfel încât nici pe această cale nu se poate constata dacă va fi avut sau nu turle.

Exteriorul bisericii este împărțit în două rânduri de panouri cel de jos cu toruri, cel de sus, cu totul deosebit, arată că a fost refăcut la reparația amintită.
Cadrele ferestrelor înguste sunt de piatră, cu basa împodobită cu o floare stilizată, marginea prezentând un ciubuc
Restaurarea aduce curățirea de var a acestor podoabe, care, împreună cu panourile inferioare, amintesc arta de a împodobi exteriorul bisericilor în secolul al XVIII-lea și este destul de interesantă, deși s-a spus că exteriorul este lipsit de interes.
Pridvorul deschis și sprijinit pe coloane de zid, de formă rotundă, s-a închis când s-a făcut reparația din 1841, cum arată inscripția Paharnicului Dumitrache.
Ctitori. De o parte şi de alta a ușii din pronaos, de-asupra căreia se află înfâțișarea bisericii vechi, găsim pe ctitorul principal, împreună cu cele două soții, cu copiii lor și cu rudele apropiate, fiecare purtându-și inscripția explicativă:
Jupân Gavriil Drugănescul Vel Vornic de Târgoviște susține cu mâna biserica înfățișată cu pridvor deschis, cum se mai observă și astăzi după reparaţia stângace făcută la 1841 de acel Drugănescu, Dumitrache Păharnicul, fiul lui Scarlat Drugănescu din căsătoria a doua a lui Preda, fiul ctitorului, cu Safta Asan.
El este zugrâvit împreună cu soţia sa, Smaranda Bălăceanu. Lângă vel Vornicul Gavriil apare fiul său Gheorghe copil.
În partea cealaltă a ușii, în aceeași atitudine de susținătoare a bisericii, apare jupâneasa dumnealui, Vișica, împreună cu un copil: Matei. Urmează: Bălașa, Toma, Gavriil, Constantin și Anghelache.
Spre colțul nord-estic, jupâneasa Marica fiica dumnealui Vel Vornic Gavriil. De cealaltă parte, deci în spatele lui Gavriil, spre colțul sud-vestic jupâneasa dumnealui cea dintâiu Maria, cu fiica ei, Calița
Deasupra numelui Calița, însoțit de calitatea ce o are fiica dumnealui Vel Vornic dă Târgoviște, întâlnim numele lui Gheorghe, deși el este arătat încă o dată deasupra chipului său, cum am notat mai sus. Se pare că zugravul a căutat să accentueze și să precizeze în același timp că Gheorghe şi Calița sunt frați din întâia căsătorie a lui Gavriil cu Maria.
În acest caz, ei ar fi frați buni cu cel zugrăvit spre colțul sud-vestic: jupân Preda Drugănescu, fiul dumnealui Vel Vornic Drugănescu (?) care s-au înstrăinat din anul 1710, pentru învățătură, călătorind mai toată partea Ievropei, și tată-mi (?) jupân Preda Drugănescu, care adecă răsări (?) fiul dumnealui, și la cinstită dregătorie, în anul 1725.
Pe zidul de Sud: Jupân Theodor Drugănescul vtori comis și jupâneasa dumnealui, Ioana.
Pe zidul de Nord, începând de la colț sunt zugrăviți: Jupân Stoica fratele ctiitorului, jupan Vladu, vataf dă Dorobanți, moșul dumnealui Vel Vornic.
Urmează o fereastră, dincolo de care, spre Răsărit, mai apar două chipuri: acela al lui jupân Mihul, socrul dumnealui Vel Vornic, și al lui jupân Toma Cantacuzino, Spătar, nepotul dumnealui Vel Vornic”.
Pe zidul ușii de intrare, spre latura nordică, se observă două chipuri bărbătești. Aceştia sunt: Ispravnicii care s-au aflat la zidirea sfintei biserici, anume.. Radul cu logofătul Nica.
Reparația făcută de Păharnicul Dumitrache la 1841, care constă, cum am arătat mai sus, în înlocuirea bolților cilindrice ale naosului printr-un urât plafon de scânduri, invederând în acest chip lipsa de meșteri a vremii aceleia sau, poate, puțina dărnicie a acestui urmaș ai ctitorilor, această reparație a adăugat portretele lui Dumitrache și al soţiei sale, Smaranda Bălăceanu, înlocuind chipurile de sfinți, sau portretele altor ctitori.
Este de remarcat, în atitudinea acestor chipuri, poza pe care o iau, așezându-se unul în fața celuilalt și ținându-se de mânâ așa cum ei ar fi făcut-o la fotograf. Costumele vremii adaugă la deosebirea dintre ei și ceilalți. Smaranda poartă o rochie grea, strânsă la mijloc, având mâneci bufante, curmate la cot printr-o garnitură și terminate la încheietura mâinilor prin niște mânecuțe.
Inscripțiile lungi de deasupra, prețioase din punct de vedere documentar, total neestetice și în izbitor contrast cu celelalte, scurte și sobre, dovedesc prețiozitatea epocii și își găsesc explicația în aceia a înaintașului lor, Preda Drugănescu, fost la învățătură în țări străine.
Felul cum începe inscripția, adică având la început numele de familie și apoi pe cel de botez, arată moda apuseană.
Drugănescu Dumitrache Marele Paharnic vechi, din anii 1810, Mai 21, fiul răposatului Marile Stolnicu Scarlat Drugănescu și nepot de fiu al [răposatului] Preda Drugănescu, carile a urmat după diata moșu-său, care n-au lăsat ca să se năpăstuiască această sfântă biserică… cutremurile ce au fost; au meremetisit-o, dărâmându-i, şi acum, înliat 1841, a făcut alte… meremet de au surpat bolțile, fiind pri[mej]duite, au făcut tavan sigur, cu trei stâlpi pă dinafară tămpli, iar amvonul au fost înconjurat cu zid. Și au zugrăvit-o până unde a fost de trebuință. Au făcut și clopotniță, cât și două clopote, au și înzestrat-o cu moșia Cozleasca și… peste ziuru sf. biserici, pă lângă han… răposatului Marelui Stolnecul Ioan…, după cum vedem, pentru neaparatile cheltueli, adică lumânări, undelemn, tămâie, odăjdii pentru preoți, cărți, candele, sărindarele din toate zilile, căntăreți și meremeturi ce poate să se intâmple după vremi; carile cu diata dumnealui este supt epitropia nepoților și strănepoți dumn[ealui], carele după vremi vor stăpâni moșia Drugănești; 1841, Septemvre 21″.
Inscripția lui Dumitrache este scrisă de-asupra și de o parte și alta a capului până în dreptul umerilor.