Comuna Floreşti-Stoeneşti

prezentare fizico-geografică şi istorică

 

MONUMENTE BRÂNCOVENEŞTI PE RAZA LOCALITĂŢII

Comuna Floreşti-Stoeneşti, localitate a judeţului Giurgiu, este situată în partea de nord a judeţului, la 30 de km de Bucureşti şi 100 de km de Municipiul Giurgiu; la sud este mărginită de Autostrada Bucureşti-Piteşti, iar la vest de râul Argeş.

Comuna este alcătuită din trei sate – Floreşti, Stoeneşti şi Palanca -sate mari de peste 3000 de locuitori. Comuna Floreşti-Stoeneşti este aşezată în plin centrul Câmpiei Române, la sud de câmpia de subsidenţă Titu, pe interfluviul Argeş – Sabar, având o altitudine de 100 – 120 de metri. Vechimea celor trei sate este legată de evoluţia societăţii medievale româneşti.

Despre vechimea satului Floreşti aminteşte marele istoric Nicolae lorga, dând amănunte despre târgul Floreşti, loc de popas între Transilvania şi Bucureşti, din vremea lui Laiotă Basarab. Domnul muntean, într-o scrisoare din 19 august 1477, către negustorii braşoveni, descrie stările de lucru din Ţara Românească, menţionând târgul Floreşti (Nicolae lorga – Istoria lui Ştefan cel Mare).

Satul Floreşti este menţionat ca loc de popas comercial în ”Harta tis Ellados” din 1797, hartă ce reprezintă întrega reţea de drumuri comerciale şi de poştă din Ţara Românească.

Satul Stoeneşti este menţionat în anul 1583, în documentele moşiei Cucurbăteşti şi Scăişi. De asemenea, aşezarea este atestată printr-un act emis de Constantin Brâncoveanu la 18 martie 1711, prin care “se dau spre stăpânire aceste terenuri lui Neguţ şi fraiţlor săi”. Tot Constantin Brâncoveanu arată într-un act de cancelarie că “rumânii din Floreşti aparţin Mânăstirii Găiseni şi sunt obligaţi să respecte cererile acestui lăcaş”.

Referitor la satul Palanca lipsesc documentele scrise despre vechimea lui. Este o aşezare mai tânără decât celelalte două. Locuitorii asigurau mâna de lucru pe moşiile vecine. Satul Palanca a reprezentat şi un loc de popas pentru negustorii olteni pe drumul Piteşti-Bucureşti. Aici se întâlnesc în prezent numeroase nume ca Mehedinţu sau Olteanu, rămase din secolul al XlX-lea de la acei negustori olteni şi de la oşteni ai lui Tudor Vladimirescu rămaşi pe aceste locuri.

Denumirea satului Floreşti este strâns legată de familia boierului Florescu ce deţinea moşii în aceasta zonă.

Numele satului Palanca provine de la termenul “a pălăngi”, care se traduce prin “a culca, a trânti”, prima denumire a satului fiind Palanga.

Satul Stoeneşti, de-a lungul istoriei sale, a avut diferite denumiri: Liberi, de la numărul mare de ţărani liberi care ulterior şi-au pierdut pământurile ce au fost acaparate de boierul Scarlat Stoenescu; Izbăşeşti de la cuvântul turcesc “Yez-Başa” ce inseamna “comandant peste 100”. Aceste informaţii sunt preluate din documentele moşiei Stoeneşti aflate în posesia preotului satului.

În lucrarea ,,Mânăstirea Gruiu” de D. PIeşa şi St. Andreescu din 1965 se menţionează că Drugăneşti (azi cartier al satului Stoeneşti) aflat pe râul Răstoaca (Sabar), aparţinea moşiei Stoeneşti.

În anul 1525, Stancu Grămăticul primea întărire în Drugăneşti. Clucerul Vintilă de la Cornăţeni dă Mânăstirii Dealu toată partea sa din Drugăneşti în schimbul moşiei Conţeşti. Drugăneştii au fost daţi ca danie Mânăstirii Dealu de către domnul Radu cel Mare.

Tot în lucrarea “Mânăstirea Gruiu” autorii menţionează pe jupâneasa Neacşa din Drugăneşti, la 20 februarie 1618, ca mătuşă a marelui vistier Bunea Grămăticul. Despre Gheorghe Radoş din Drugăneşti, socrul lui Matei Aga Cantacuzino, mare dregător, pretendent la tronul Ţării Româneşti, se spune ca a fost decapitat din porunca lui Matei Grigore Ghica, la 11 mai 1673.

La 28 iulie 1647, Matei Basarab emite un hrisov, de la conacul din Drugăneşti, prin care “slobozea de vecinie pe un anume Toma şi feciorii săi”.

Un nume des întâlnit este Gavril Drugănescu, mare vornic de Târgovişte, care în anul 1711, însoţea pe vărul său Toma Spătaru Cantacuzino în Rusia. Gavril Drugănescu înalţă între anii 1710 – 1715 conacul din satul Stoeneşti, ce astăzi adăposteşte Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Câmpia Dunării. Clădirea este un frumos edificiu construit în stil brâncovenesc.

Conacul Drugăneşti este astăzi renovat şi organizat în secţie a Muzeului Judeţean “Theohari Antonescu”. Expoziţia de bază a fost inaugurată în 1971. Muzeul dispune de colecţii valoroase cu privire la viaţa rurală, la etnografia şi arta populară de pe meleagurile Vlăsiei şi Burnasului, a Luncii Dunării, a văii Mostiştei şi din şesul Bărăganului. Expoziţia cuprinde 13 săli cu o suprafaţă de 600 mp, fiind expuse colecţii de port şi ţesături de interior, ceramică, prelucrarea lemnului şi metalelor, ocupaţii tradiţionale şi industria casnică.

A doua ctitorie din Stoeneşti a lui Gavril Drugănescu este biserica “Buna Vestire” din Drugăneşti. Biserica a fost construită în stilul secolelor al XV-XVII-lea, cu influenţe brâncoveneşti. Edificiu datează din perioada 1715-1723, cum arată cele două pisanii existente. Interiorul păstrează şi astăzi pictura originală realizată de zugravi vestiţi ai vremii: preotul Nicolae Zugravul, lerei Nicolae, Toma, Bratu şi Petre.

Biserica Drugăneşti este un ansamblu arhitectural, pictural şi decorativ foarte important în rândul monumentelor brâncoveneşti din Ţara Românească.

Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Floreşti-Stoeneşti şi Biserica Drugăneşti constituie un punct de atracţie atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg, pentru cei interesaţi de cunoaşterea tezaurului cultural si artistic a judeţului Giurgiu.

Ţinem să mulţumim domnului State Corneliu, profesor în cadrul şcolii numărul 2 Floreşti-Stoeneşti, pentru sprijinul acordat prin acceptarea publicării acestui articol.